Îmi reprezint viaţa în anotimpuri .
Chipuri de timpuri cu zâmbete şi riduri .
Aduc lucrurile uitate în prezent prin gânduri şi fapte .
Anul meu începe iarna .
Cu ani de ninsoare .
Presărat pe alocuri cu primăveri .
Câteodată cu toamne .
Flori zâmbitoare printre lacrimi de sudoare .
Fluturii au aripi de nerăbdare .
Cunosc primul zâmbet şi-i zâmbesc recunoscându-l din trecut .
Şi trec anii .
Şi mări şi munţi .
Cel ce nu trece e timpul .
Îmi ies lacrimi în cale sub primele frunze ce cad .
Simt adieri de toamne,chemată de timpul ce trece .
Tremurând .
Speriată de vânt şi de ploi .
Sper să-mi cânt refrenul vieţii luminat de un soare blând .
Privesc peste anotimpuri .
Te timp eu mă ascund .
De timp ascund trecutul .
Învăţ să ascult .
Ascult timpul ce trece,învăţând din trecut .
Îmi zâmbesc frunze reci ce cad pentru prima dată .
O toamnă de câţiva ani se aşterne .
Şi învăţ să nu uit soarele .
Înşelat de lumină,totul fuge spre ţări mai calde .
Deasupra mea ploaia învinge .
Rabd .
Ascult vântul zicând :"Asta nu-i tot !" .
Strig: "Nu mai pot trăi ca un mort !" .
Cad primii fulgi de nea .
Ea îi părăseşte .
Eu sunt doar o parte .
Am nevoie de întreg .
Tărâmul gheţii e presărat cu fulgere .
E lispit de stele .
De soare .
Închisoare .
Cu vizite scurte ale sufletelor mute .
Ninsori abundente de ură şi lacrimi înghţate .
Chiar când iarna e rece şi norii nu mai rabdă ..
Lacrimile topesc ghiaţa .
Răsare-un fir de iarbă !
Daţi-mi un suflet şi o să-l învăţ să iubească .
Aşa cum sunt sigură de soarele meu care poate să renască .
De acele suflete ce mi-au adus răsăritul .
Şi de mii de zâmbete .
N-a apus trecutul !
Norii de ghiaţă se fărâmă .
Primăvara cade-ncet .
Accept să aştept .
Animat de soare,timpul se va scurge lent .
Sunt absentă la clipele calde prezente permanent .
Visând la ani de iarnă,mulţumesc trecutului !
Închid un ultim gând,lăsând loc urii vântului .
"Am învăţat că soarele poate să renască.Daţi-mi un suflet şi-l voi învăţa să iubească ."

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu