Vin pe jos.

Mergând pe coridoare pline de frică.

Fără nici o îndoială,nu e un vis.

Dar tot ce simt voi închide afară.

Stau trează ceasuri.

Şi mă uit la stele.

Şi strig.

De aici.

De departe.

De unde sunt acum.

Şi ceaţa dimineţii e spulberată de lumină.

Nu pot să înţeleg ce se întâmplă.

Eu nu cred în magie.

Sau în iubire de durată.

Dar totul pare că s-a întâmplat cu foarte mult timp în urmă.

Am vorbit ore.

Şi-am pierdut ultimul tren.

Şi încă stăm cu sufletul la gură.

Departe de inimă.

Şi departe de momentul în care ne-am cunoscut.

Ai spus că prietenia noastră trascende această viaţă.

Fals.

Mi-am tăiat mâinile.

Şi am închis ochii.

Vino,dacă într-adevăr mă iubeşti.

Dar stai departe.

Dacă vrei să mă păcăleşti.