Te-am imaginat stând în soare .
Şi te întrebam: Oare ce-a mers prost ?
Cerul plin de simpatie era încadrat jos.
Cheia de timp se transforma treptat.
În tăcere mă desprindeam de spaţiul meu
Fiind prinsă între tot ce îmi doresc şi tot ce văd..
Încerc să găsesc un răspuns la ce puteţi simţi dacă puteţi crede în totdeauna.
Ştiu că dacă te-ai vedea prin ochii mei,ţi-ai cere scuze.
Pentru că atunci când mi te-ai arătat cu adevărat,erai alcineva.
Dar ai fost prins între ce ai vrut şi ce ai necesitat.
Şi mi te-am imaginat.
Dormeai profund.
Părul tău era stele.
În frunte aveai un soare.
Iar în spate erai argint.
În plus,harul tău era apă de ploaie.
Iar un coşmar te ţinea treaz.
Nu mai ştiu ce e aici.
Nici măcar nu mai sunt sigură dacă este cineva care stă în Soare.
Mă puteţi ajuta să înţeleg ?
Pentru că dacă voi găsi ceva în felul meu,te voi găsi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu