De multe ori eu mă complic căci trebuie să mă ridic.
Dar nu pot să mă ridic fără tine,deşi eşti un nimic.
Am căzut de acord că vom fi aici doar noi doi şi viitorul.
Deşi facem haz de necaz,şi nu suntem ca restul.
Răneşti prin şoapte şi vorbe deşarte.
Aş pleca,să nu mai fac parte din toate adunate.
Şi aş fi lăsat în spate urme de noroi.
Şi aş fi vrut să vărs eu ultima lacrimă pentru amândoi.
Şi zâmbesc.
Şi las grijile la restul.
Poate n-o să-mi mai pese destul.
Uneori simt că nimic nu e aşa cum trebuie.
Sau că nu sunt unde visam să fiu mai devreme.
Uneori mă înnec în amintiri trecute.
Sau încerc să ies din aceste stări de spirit abrupte.
Uneori simt că plutesc.
Alteori că înnebunesc.
Şi stau şi mă privesc.
Deseori stau şi gândesc.
În rest îmi pun întrebări ce nu au răspuns.
Şi simt că realitatea păstrează un secret ascuns.
Aripile mi-s frânte.
Sunt bătute-n cuie de minţi brute.
Aşa că du-te.
Hai,hai,du-te,du-te,hai.
Fă ce crezi tu,şi nu te întoarce înpoi,tu.
Fi pur şi simplu tu.
Văd că vezi ce văd,dar nici un chip nu mă impresionează.
Toţi au măşti,sunt vii şi mă şochează.
Azi vii,dar mâine mai ştii?
Totul poate fi trimis în vânt ca un scrum gri de hârtie.
"Totul va fi bine,ştii?".Aşa spun toţi.
Dar dacă te uiţi la ei,au lacrimi în ochi toţi.
Luptăm în acest război numit viaţă.
Sau trecuţi de linia din faţă,dar suntem în ceaţă.
Nu te lăsa influenţat de aparenţe.
Sau de feţele inocente.
S-ar putea să aibă repercursiuni grele proastele lor comportamente.
Nu eşti obligat să semeni cu nimeni.
Am fost plasaţi pe Pâmânt originali şi liberi.
Dar dacă nu eşti ca toţi cei din turmă,eşti catalogat pe urmă.
Şi încet,încet,astea te sugrumă.
Oare?
Oare are rost tot ce se întâmplă?
Oare există acea voce care poate să răspundă?
Nu cred.
Aşa că îmi aprind o ţigară şi meditez.
Ştiu doar că dacă mă uit în jur,mă întristez.
Nu mai există acea fericire absurdă dacă eşti cu capul pe umeri încă.
Nu eşti mulţumit cu ce ai încă.
Până şi norii încep să plângă,e vizibil.
Fără motiv,omul totul alungă.
Deschide-ţi ochii,nimicind tot ce ai în jur.
Uneori..
Simt nevoia să-mi aştern ce simt pe foi.
Şi las cerneala să vorbească pentru voi.
Sunt înconjurată de destine frânte,de feţe care zâmbesc prostesc deşi nu am motive prea multe.
Şi sunt imprejmuită de prea mulţi îngeri tineri,ce trăiesc doar în poze şi îi amintesc măcar eu,dacă nu nimeni.
Şi sunt inconjurată de chipuri blânde cu a doua faţă.
Nu aş vrea să ştiu despre ea.
Dar ştiu că există şi cei care-mi sting lacrima când sufletul meu plânge..
Acel suflet pururea scufundat în sânge.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu