Eu sunt cea care trece prin oglindă.

Eu sunt aceea care intră-n gândul tău.

Care-ţi spune ca un ceas tot ce-i bine,tot ce-i rău.

Eu sunt aceea ce te cântă zi de zi.

Care te face să-nţelegi ceea ce tu vrei să fii.

Eu sunt aceea care vede cum te comporţi şi te vede atât de clar cum te chinui să adormi.

Eu sunt aceea care te vinde zi de zi.

Şi te-nalţă.

Şi te cheamă..

Eu sunt aceea ce nu vrea să te alinte.

Eu sunt aceea care-ţi spune tot cine minte.

Eu sunt aceea care te face să speri.

Care îţi deschide ochii şi îţi cere să ceri.

Eu sunt aceea care nu poate să-nţeleagă şi nu poate să accepte că alţii cu noi se joacă.

Eu sunt aceea care-ar vrea să te înfrunte.

Azi..

Chiar azi.

Cine te aude?

Hai,spune.

Spune cine,oricine,vine să te asculte?

Eu sunt aceea care nu te lasă-n pace până nu o să-nţelegi mai multe..

Vrei să vezi fără să crezi..

În gândul tău rămân doar EU.

Poate-ai vrea să-ţi aminteşti..

Poate-ai vrea să înţelegi câte vise ai pierdut.

Mult prea mult..

Câte nopţi ai stat şi-ai strâns lucruri care au căzut pe rând?

Şi care nu vor mai fi..

Tu nu ştii câte cuvinte eu încă le simt..

Nu ştii cât am strâns şi cât fără de rost am fost..

Poate că am fost cea care te-a schimbat.

Poate că eu te-am ajutat.

Poate că m-ai căutat..

Dar nu vezi?

Toate câte le-ai avut,toate-n noapte au căzut.

Şi ele nu vor mai fi..

Poate că în lumea ta nu mai are loc fiinţa mea.

Nori de vise-ai răsturnat.

Şi-ai plecat..

Drumul care l-ai ales nici tu nu l-ai înţeles.

Iar când ai putut răni,niciodată n-ai să ştii..

La răscruce stai tu,te rog,de şase.

Eu voi îngenuchea.

Îţi voi arăta cum acul coase .

Tu zi-mi de cuiul ce lipeşte case.

Destul!

Restul o să-l păstrez pentru cărţile mele ce se hrănesc cu oase.

Eu pun în tun ghiulele.

Ghiulele atârnă ce tălpile legate de ele.

În fine..

În jur sunt numai păduri pline de mine.

Sau de tine?

Simt că-mi ţii loc de sedativ..

Uite,fluturii ce i-ai crestat în lemn masiv se înfoaie acum la mine.

De acum mă pun să port numai aripi,chit c-am trenă din beteală.

Sau cămaşă dintr-o coală,sau cravată dintr-o boală.

Dar nu contează..

Eu casc ceruri..

Tu-mi naşti geruri..

Cred că-ntr-o zi o să te rup în mii de cioburi.

Vreau să te fac să pleci.

O să te fac să pleci.

Tu vei reveni.

Te voi iubi.

Apoi te voi goni.

Iar după în oglindă când mă voi privi,voi fi plină de pământ..

Arăţi supărat.

Arăţi cu mâna un măr uscat.

Îţi spun,de mâine schimbăm rolurile.

Azi ţi-am zis:"Hai să umplem golurile."

Tu mi-ai întors spatele.

Am renunţat şi eu.

Ţi-am scris,tu n-ai văzut.

Ai citit ceva?

A,uită!Nu era nimic..

Şi totuşi apa din ochi mă udă.

Trebuie să mă schimb.

Iar tu..tu te-ai schimbat destul.

Abia te mai recunsoc aşa.

Eu vreau să-ţi întind mâna.

Tu vrei să ţii-n palme luna.

Eu doar vreau să-ţi văd figura.

Tu doar vrei să vezi prin ea.

Nu încerca să treci prin mine.

Eu nu pot trece prin oglindă,deşi ea tot insistă.

Nu te schimba,nu te schimba..