Îţi mulţumesc că eşti aici să-mi asculţi greşelile.

Măcar tu să reflectezi,că eu n-am învăţat din ele.

O să-ţi citesc o poveste până o să adormi.

Şi după mine să iei exemplu de om.

Eu voi fi eroina ta neînfricată .

O să reuşesc să-nvârt Pământul pentru cei ce îi iubesc.

Împreună cădem.

Mână de mână zâmbim.

Tot aşa rezistăm să tot aşa suntem.

Ascultă,tovarăşe.

Vorbeşte prietena ta acum.

Au trecut săptămâni.

Au trecut cu lunile.

Şi vreau să-ţi spun ca acelaşi eşti,tovarăşe.

Oricum,amândoi ştim că va veni timpul să ne separăm odată.

Şi va veni timpul să fi prieten la rândul tău.

Şi-n continuare al meu tovarăs.

Înţelegerile mele vor continua prin tine,chiar şi mai departe.

Acelalaşi suflet,aceeaşi descărcare.

Şi va rămâne mereu aceeaşi,căci nu vei fi uitat.

Ştiu c-ai ţinut ochii deschişi pe pernă nopţi la rând.

Aşteptând.Aşteptând.Aşteptând.

Ţi-am mai spus câteodată.

Dar am cam vrut să mă feresc.

Am vrut să îţi arăt,nu să îţi spun cât te iubesc.

Te-am ţinut în braţe de multe ori când simţeai că nu mai ai puterea să zâmbeşti.

Îţi mulţumesc că m-ai ajutat să dobor un caracter de piatră .

Aş fi preferat să dea o armată-n mine,decât să zici tu:"Pleacă!".

Eşti un prieten bun,fără semne de întrebare.

Dar eu nu ştiu dacă sunt aşa,şi asta doare.

Fă-ţi timp să fi tu şi să nu râzi când toţi cei din jur plâng.

Fă-ţi timp să îi alegi pe cei adevăraţi din toţi cei care te strâng în braţe.

Visează la gândul că toate pleacă sau se schimbă.

Şi să preţuieşti palma ce nu te răneşte,te alintă.

Fi atent pe cine ţii sub aripa ta:pe cine alinţi,în cine speri.

Şi ţine minte că-ntre prieteni nu au loc şi banii.

Învaţă să asculţi.

Şi când vorbeşti tu,toţi să tacă .

Încearcă să găseşti visele de ieri în ziua de azi.

Fă-ţi timp să vezi că în tot răul e ascuns un bine.

Fă-ţi timp să acorzi un zâmbet,chiar şi unui corp.

Şi să auzi ce aude-un surd şi să vezi ce vede-un orb.

Fă-ţi timp să iubeşti,chiar dacă nu eşti iubit.

Şi chiar singur pe Pământ,să fii cel mai fericit.

Fă-ţi timp să observi splendoarea oricărui anotimp.

Şi să înveţi că tot se învaţă într-un anumit timp.

Uite-mă ! Eu zâmbesc.

Iar zâmbetul meu respiră .

Uite-mă cum înnebunesc ! Vorbesc singură-n oglindă .

Şi momentele mele de vis poartă acum doliu.

Te văd cam des în faţa mea.

Te văd prin prea multe persoane.

Măcar o dată aş vrea să mă vezi şi prin ochii altei doamne.

Oare îţi mai pasă?

Deşi nu te regăsesc.Te pedepsesc.Înnebunesc.