Sanatorium.

Sanatorium.

sâmbătă, 9 octombrie 2010

Te-am zărit în acea mulţime .
O emoţie puternică mă învăluie şi acum .
Pentru mine,eşti la fel ca o dimineaţă .
Zâmbetul tău schiţeză lumină şi speranţă .
Uneori mă întreb:"Care-i cel mai frumos cuvânt rostit de om pe acest pământ?"
Spune-mi tu.
Ca tine nu găsesc decât o persoană la o mie .
Aşa cum sunetul naşte cuvântul,chipul tău mi l-a adus vântul .
De nu te-aş fi ajuns din urmă ai fi rămas doar umbră .
O simplă amintire a rămas în tine.
Şi poate că te-aş fi căutat şi acum.
Chiar dacă te-ai rătăcit în pumn,odată cu visele mele pe drum.
Indiferent de orice situaţie,viaţa trebuie să-şi continue drumul .
Nu poţi ascunde trecutul pentru o clipă .
Eu am predat scutul şi am privit spre viitor.
Nu va fi mereu de ajuns.
Mereu voi avea ceva de spus .
Niciodată n-am fi crezut că se poate intâmpla asta.
Mereu am simţit că nu pot sfârşi ura .
Încă te port în gând.
Încă ţin minte privirea ta .
O privire mult prea adâncă..
Care probabil ar fi dărâmat şi o stâncă .
Dorul meu nu ai cum să-l simţi .
Amintirile se revarsă atât de uşor ca un izvor.
Încă mai simt că zbor.
Ştiu că e greu să pierzi .
Pe cei din jur să nu-i mai vezi.
O să mă ascund sub umbra ta.
Şi voi găsi o cărare.
Şi voi merge pe jos,nu călare.
Să uit de toate ?..
Nu se poate.
Astea sunt clipe colorate .
Într-o perioadă plină numai de nuanţe gri ..
Tu eşti şi vei fi persoana cea mai specială .
Eu voi rămâne tipa cu care fumai o ţigară.
De multe ori am vrut să pun punct.
Dar uite că n-am putut.
Şi de te-aş vedea acum,te-aş îmbrăţişa.
Te privesc.
Te ştiu .
Din priviri te cunosc .
Şi când vei citi,vei ştii că este despre noi .
Şi poate că vei zâmbi.
Dar vei uita a doua zi .
Mi-au dictat unii zei să sărut o petală şi tu vei apărea în locul ei .
Am întâlnit un prizonier care m-a întrebat dacă mai sper .
I-am spus c-am să-ţi cer pentru el un clipit când ne vom întâlni şi-mi va zâmbi.
Acum te întreb:"Eu sunt cea ce-ţi va dicta umbra şi dimineaţa ?"
Dacă sunt eu vreau să-ţi cer să nu minţi iar ce simţi să-mi trimiţi în şoapte prin clipiul unei pleoape.
Şi tu vorbeşti.
Şi eu ascult.
Şi tu răneşti.
Şi eu m-ascund.
Şi tu izbeşti.
Şi eu înfrunt.
Eu tremur şi închei uşor.
Mulţumesc şi semnez a dor.
Îţi mulţumesc,acum iar privesc în gol ..

Un comentariu: