Văd în ochii ei torsura destinului.
Cu sânge printre degete,mi-am zâmbit şi am fugit.
Nu ştiu cine mi-a fost ultima persoană ce mi-a zâmbit.
Gândurile sunt încătuşate.
Ridic privirea ochilor roşii de frica paşilor din ploaie.
Un om scrâşnind din dinţi m-a întrebat cine a fost ultima persoană ce mi-a vorbit.
Şi alerg,zâmbind cu ochii strânşi .
Gândesc să mă întorc şi mă opresc din mers.
Mă oglindesc in lacrimi şi şoptesc în lamă:"Să iert?"
Dar mă întreb cine-i această persoană.
Multe ultime persoane încă îmi zâmbesc din rame.
Oglindesc tot ce trăiesc într-o singură persoană.
Nu dau înapoi.
Nu e loc de-ntoarcere.
Văd în ea un fost eu.
Ia naştere un laş gând de iertare.
Dar arunc o ultimă privire în spate şi ajung la marginea prăpastiei.
La propriu şi figurat.
Împinsă de la spate de greşelile făcute şi palme ce am dat.
Mă întreb:"A meritat tot timpul ce-am rezistat?"
Şi care a fost această ultimă persoană ce m-a-ntrebat.
Zâmbesc optimist căci va veni şi ziua mea.
Când Soarele îşi va îndrepta Razele spre mine,să-mi lumineze calea.
Stiu asta.
Dar de ce zbor?
Şi mi-e frig.
Văd cum încet ochii mi se închid.
Şi mă întreb..
Cine e ultima persoană ce m-a auzit ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu